Sub influenta bisericii prostitutia e condamnata de catre regalitate. Interzicerea prostitutiei nu este solutia cea mai potrivita. Pana si biserica constata ca pentru a pastra moralitatea, prezenta « fetelor publice » trebuie legiferata.
Evlaviosul rege Louis IX, sanctificat dupa moarte, se preocupa de incadrarea prostitutiei la Paris. Dupa ce incearca fara succes eradicarea prostitutiei prin confiscarea bunurilor prostituatelor si alungarea acestora dincolo de zidurile orasului, sfantul Louis schimba metoda. In 1256 printr-o noua ordonanta, cadreaza strict prostituatele la anumite zone. Unele strazi au nume sugestive, lasand sa se inteleaga ca era admisa prezenta fetelor publice
Deux asiles de Ribaudes furent alors autorisés dans Doua case cu prostituate sunt autorizate in epoca Sfantului Louis. Ele sunt situate pe strazile de l’Abrevoir-Macon si pe Froidmanteau ( amandoua disparute astazi).
rue Trace-Putain face parte din rue Beaubourg
Rue Blondel numita dupa arhitectul care a construit poarta Saint-Denis
Rue du Pélican – Lieu de prostitution autorisée par Louis XI. Pélican est la corruption de poil au con
Rue Marie-Stuart numita rue Tire-Putain( mai tarziu Tire-Boudin)
Rue Dussoubs numita rue Gratte-Cul bordel celebru la nr 23
Rue Saint-Sulpice specializata in cler; nr 36 si nr 15
Rue du Petit Musc
Rue Marie-Stuart numita rue Tire-Putain( mai tarziu Tire-Boudin)
IN ciuda decretelor, prostitutia se practica cam peste tot : bai publice, stradute, curti interioare, pasaje etc. Locul principal era insa bordelul gestionat de o matrona, in principiu casatorita, careia i se spunea « stareta ». Ea recupera o treime din castigul fetelor si le asigura in schimb pensiunea.
Motivele care impigeau o femeie spre « amorul tarifat » erau multiple: saracia, pierderea virginitatii inainte de casatorie, violul, abandonul, migratia de la sat spre oras, vaduvia etc. Marea majoritate a prostituatelor provenea din patura de jos a societatii.
In general « cariera » unei prostituate se sfarsea in jurul varstei de 30 de ani. Solutiile care se ofereau dupa sunt penitenta intr-o institutie religioasa sau casatoria. Unele dintre fostele prostituate ramaneau in meserie devenind proxenete.
Atitudinea autoritatilor fata pe prostitutie variaza in functie de contextul politic. La sfarsitul razboiului de 100 de ani numarul locuitorilor scade. Razboiul, marile epidemii, foametea decima populatie. Pentru a incuraja cresterea populatiei, biserica manifesta toleranta fata de actul sexual, considerat pacat. Situatia devine repede incontrolabila. Prostitutia se raspandeste in spatiul public deranjand viata sociala. Racolajul se practica pe strazi, in taverne,prin toate locurile frecvectate de barbati.
Proxenetismul e reprimat cu rigurozitate. Femeia acuzata de racolaj e expunsa la stalpul infamiei, e arsa du fierul si e expuzata din oras. Un decret prevede plimbarea vinovatului, calare invers pe un magar cu coada animalului in mana. Pe cap poarta o palarie de paie si pe piept o tablita care indica infractiune. Cortegiul strabate orasul in timp de acuzatul e biciuit. Totul se termina cu temnita sau exil.
Justine Paris
Justine Paris are parcursul clasic al unei matroane. Se prostitueza din adolescenta ajungand in cele din urma sa lucreze intr-un lupanar celebru. Aici se remarca prin prestatia sa cu ambasadorul Inaltei Porti, Mehemet Effendi, barbat viguros tare. Gelozia colegelor o obliga sa abandoneze Paris.
Dupa un exil prin tarile vecine se reintoarce in capitala aduncand cu ea tot felul de boli venerice. Racoleaza o vreme prin Paris, dar e arestata si inchisa la spitalul Salpetriere Aici se imprieteneste cu Gourdan si impreuna pun la punct planul de atac. La eliberare inchiriaza impreuna un hotel pe rue des Deux Portes St-Sauveur. Deschid un bordel de lux unde viata se scurge in placeri. Din pacate, sifilisul trage cortina peste existenta lui Justine Paris.
La Gourdan
Asociata sa e dobarata de boala venerica si Gourdan ramane singura la conducere. Cladirea in care isi instaleaza ‘fetele’ prezenta avantajul unei intrari/iesiri secrete ce dadea in buticul unui anticar, asigurand discretie unei clienteli selectionata din buna-societate. Folosindu-si vasta experienta in domeniu, Gourdan se arata extrem de priceputa in conducerea institutiei. Se preocupa de starea de sanatate a ‘angajatelor’ si utilizeaza ‘redingote din Anglia’(preservative din intestine de animal aduse din Anglia) precum si serviciile unui medic.
La dispozitia clientilor se gaseau tot felul de stimulente( pastile cu cantharida(‘ à la Richelieu’), flagelare pentru desteptarea simturilor amortite de atata viciu, camera izolata fonic etc). Toate fanteziile erau permise. Un fructuos comert cu ‘pomme d’amour(‘ gode-miches), datorita unei clienteli numeroase .mai ales in cadrul manastirilor, constituia o sursa de venituri suplimentara. Se spunea ca Jeanne Beçu, viitoare contesa de Berry si amanta a lui Louis 15 facea parte din angajate( era supranumita ‘perla haremului’). Gourdan moare in 1783 probabil otravita.