In evul mediu supliciul condamnatului are un rol disuaziv et exemplar. Aplicarea pedepsei se facea in spatiul public. Piata si rascrucea in spatiul intramuros sunt locurile privilegiate. Vechiul Paris era un oras de alura medievala cu strazi inguste si intortocheate. Piata si rascrucea sunt spatii relativ largi care pot cuprinde lume mai multa. Executiile sunt un spectacol public unde populatia vine sa se distreze. Pedepsele sunt diverse in functie de gravitatea faptelor. Sacrilegiul si regicidul sunt crimele cele mai grave. O moarte cumplita e rezervata si falsificatorilor de monezi. Societatea moderna adopta egalitarismul in maniera de executie. Condamnatul la moarte din trecut e executat intr-un anume fel in functie de pozitia sa sociala si de fapta comisa. Aristocratul e decapitat si omul de rand e spanzurat. Intre cele 2 technici exista rugul, roata sau despicarea. In evul mediu femeia care fura si recidiveaza e ingropata de vie. Toata aceasta fantezie executionara e stopata la revolutie. Egalitate pe esafond si eficienta sunt regulile impuse de adoptarea ghilotinei. Treptat spectacolul executiei paraseste spatiul public pentru a fii definitiv aplicat in interiorul inchisorii. Ultimul calau parizian ajunge somer in 1981 dupa 5 ani de serviciu si doar 2 executii.
Suplicii
Modul stravechi de a aplica justitia starneste astazi repulsie si proteste. Violenta actului justitiar se explica prin dorinta de a marca spiritele durabil pentru a se evita reproducerea actelor condamnabile. Evul mediu reprezinta la Paris o perioada de mare incertitudine unde viata umana nu valoreaza mult. Razboaiele, epidemiile, foametea, dezastrele fragilizeaza si destabilizeaza societatea. Orasul noaptea este extrem de periculos. Absenta iluminatului public plonjeaza orasul intr-o obscuritate totala. Singurele surse de lumina in tot orasul sunt 3 torte. Banditii controlau strazile. Dimineata, cadavrele recuperate pe strazi erau aduse la Grand Chatelet. Justita, fie ea laica sau seculara, e nemiloasa fata de faradelegile ce pericliteaza ordinea si regulile stabilite. Un simplu furt trimite vinovatul la esafod. Falsificatorii de monezi sunt aruncati intr-un cazan cu apa clocotita, ereticii sunt arsi, idem vrajitorii si sodomitii, dar supliciul cel mai inspaimantator e destinat vinovatilor de regicid. Rafinamentul sadic prin care condamnatul e livrat mortii prelungeste un spectacol insuportabil. Supliciile lui Ravaillac respectv Damien, responsabili de asasinatul lui Henri 4 pentru primul si o patetica tentativa asupra lui Louis 15 pentru al doilea dureaza ore in sir.
Guillotine
Sub efectul revolutiei, vantul progresului sufla deasupra executiilor publice. In octombrie 1789, doctorul Guillotin sustine in fata Conventiei un discurs in favoarea uniformizarii pedepsei cu moartea care era aplicata diferit in functie de originile sociale si de natura crimei comise. Propune deputatilor o masina care decapiteaza intr-o clipita fara suferinta. Dupa 3 ani de ‘cercetari’ doctorul Louis propune instrumentul fatal care va fi utilizat in Franta pana la abolirea pedepsei cu moartea in 1981. Prima victima este un bandit acuzat de crima executat in Place de Greve. Rapiditatea procedeului nemultumeste spectatorii obisnuiti cu executii publice spectaculare. Masina poarta o vreme numele de « Louisette » dar dupa numele promotorului Guillotin se impune denumirea de « guillotine ».